TRIST Povestea huseanului, cunoscut om de afaceri, care a ajuns pe drumuri, dupã ce a pierdut anul acesta toatã agoniseala de-o viatã, ajungand pe mâna portãreilor, a impresionat multi oameni, care au înteles cu câtã repeziciune se pot petrece rãsturnãrile de situatie, chiar si în cazul celor care par favoritii destinului! Huseanul Ioan Darie, cunoscut comerciant cu obiecte sanitare, a ajuns în situatia de a cere la propria-i poartã (în prezent, detinutã de un licitator norocos, mutat deja în vilã), câteva bunuri care, spune el, desi nu au fãcut obiectul executãrii silite, noul proprietar al imobilului refuzã sã i le dea. Un boiler, jaluzelele de la ferestre, câteva borcãnele cu gem si un televizor – sunt cam tot ceea ce i-au mai rãmas huseanului Ioan Darie. “Când m-am dus la poartã sã i le cer, m-a amenintat cã mã bate, dacã mai trec pe acolo”, spune omul, cu ochii în lacrimi.
Ioan Darie, cunoscut negustor de obiecte sanitare, cu magazin în centrul orasului Husi, a ajuns la sapã de lemn! Este greu de spus dacã chiar tot ceea ce s-a petrecut în spetele care i-au vizat datoriile pe la bãnci, pe unde s-a tot împrumutat, spune el, pentru a-si salva afacerea, s-a fãcut întocmai cu respectarea literei de lege, însã nici de contestat, la momentul acesta, nu se mai poate. Ceea ce a hotãrât instanta rãmâne perfect valabil. Prin urmare, omul care, pânã acum douã, trei luni, era proprietarul unei vile interesante pe strada Gãrii, a ajuns azi sã se adãposteascã, din mila unei femei cu suflet, cu tot cu sotie si copil, într-o cãmãrutã din cãminul muncitoresc al fostului “Petal”. Pare aproape incredibilã situatia, iar apropiatii familiei spun cã drama poate fi pentru multi o cumplitã lectie de viatã. “Bunãtatea lui l-a adus aici. A fost un bãiat foarte muncitor, de la tarã, fierar betonist de meserie. Avea pãcatul bunãtãtii, era larg la mânã. Dãdea mult pe datorie, ajuta lumea la necaz, dãdea la oameni care azi se fac cã nu îl mai cunosc pe stradã. A ajutat lume, care azi nici nu îi mai rãspunde la salut, credeti? Dãdea multã marfã pe datorie, lãsa oamenii sã treacã dupã tejghea, având încredere oarbã în persoane care l-au furat. Si a ajuns la sapã de lemn. Ne doare sufletul sã vedem cum se poate sã fii azi sus si mâine, atât de jos. Parcã nu e corect. De bun ce a fost, si executorii judecãtoresti, si avocatii, si toti, au încercat sã îl pãcãleascã. Si au reusit. Dar poate cã Dumnezeu nu doarme”, spun apropiatii.
Noul proprietar i-a promis cã-l bate, dacã mai merge sã îl deranjeze!
Dupã ce portãreii i-au luat vila în septembrie, vândutã la licitatie cu pretul derizoriu de 97.000 lei, iar, în baza unei alte sentinte judecãtoresti, acestia au pus sub sechestru bunuri din locuintã, în contul unor alte datorii acumulate, Ioan Darie a revenit si el, la poarta care-i apartinea pânã mai ieri, pentru cã, spune el, mai sunt câteva lucrusoare care îi apartin. “Pe baza unui proces verbal de sechestru, mi-a mai fost luatã si centrala termicã, mobila de bucãtãrie, frigiderul, aragazul, butelia. În cãmãruta unde stãm acum, am ajuns acum sã ne încãlzim la un resou. Dar nu conteazã! Atâta timp cât am copilul si sotia aproape, rezistãm! Dar mai sunt câteva obiecte care îmi apartin si care nu vrea sã mi le dea cel care s-a mutat în casã. Boilerul l-as vrea. Aici avem doar apã rece. Copilasul meu vrea sã facã o baie bunã, ca pe vremuri, acasã, dar oamenii acestia nu mi-au dat voie sã mi-l iau. Aveam beciul plin cu borcãnele de zarzavat, de gemuri, dar nu mã lasã sã le iau. Am caloriferele de otel, am jaluzelele si lustrele. Dacã atât mi-a mai rãmas, mãcar pe acestea sã mi le dea. Nimeni nu mã ajutã sã le recuperez, iar persoana care a luat casa, m-a amenintat cã mã bate, dacã mai trec pe acolo”, spune Ioan Darie, cu nãduf. Singurul moment în care începe sã plângã de-a dreptul este acela în care vrea sã spunã dacã la fiul sãu, elev în clasa a VII-a, anul acesta a venit Mos Nicolae. “A venit…”, a spus omul, abia izbutind sã îsi steargã lacrimile ce-i siroiau pe fatã.