Parazăpezile costă prea mult, iar perdelele forestiere sunt aproape imposibil de înfiinţat, din pricina legilor ineficient croite * Lama şi materialul antiderapant rămân cele mai folosite metode de deszăpezire * Ca să nu rămână sub troiene, unii primari îşi depăşesc atribuţiile, iar alţii spun că ar putea face mai mult, dacă le-ar veni de la CJ Galaţi banii necesari
N-a fost iarnă, în ultimii ani, în care să nu fi apărut probleme serioase pe drumurile din judeţ. În luna februarie a acestui an, oamenii din comuna Schela au rămas blocaţi în localitate vreme de o săptămână, de-ai fi zis că locuiesc pe vreun vârf izolat din Alpi, nu la câţiva kilometri de oraşul nostru. În 2013, la Bereşti-Meria au fost probleme cu accesul în localitate. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) a ajuns să şi dinamiteze zăpada care s-a aşezat în strat de peste doi metri pe carosabil, la Buciumeni, blocând accesul spre satul Hânţeşti, unde oamenii au rămas izolaţi tot vreo săptămână. La drept vorbind, am tot avut ierni în care a nins cu nemiluita şi în care autorităţile au tot dat-o din colţ în colţ. În loc să prevină, din timp, acumulările masive de zăpadă, s-au mulţumit să spere că nu va mai ninge aşa de mult sau să se bazeze, ca întotdeauna, pe intervenţia ISU pentru a-i scoate pe sinistraţi din necaz!
Omătul ne înghite cu totul
Pe gălăţeanul de rând, fie el orăşean sau sătean, îl interesează mai puţin cine şi cum rezolvă problema. Ceea ce ne dorim cu toţii este să avem drumuri libere prin judeţ, chiar şi în timpul unei ninsori abundente sau imediat după. Evident, de condiţii bune de mers pe timp de iarnă nu prea s-a mai bucurat nimeni, în judeţul Galaţi, în anii din urmă, iar necazurile s-au ţinut lanţ încă de la primii fulgi de nea care s-au aşezat pe şosele. Pentru cine n-are drumuri urgente de făcut, în afara localităţilor, nu-i mare bai! Navetiştii, însă, sunt cu totul dependenţi de starea drumurilor, pentru că, în cazul formării de blocaje, nu mai pot ajunge la serviciu. Greu din cale afară este şi pentru Serviciul Judeţean de Ambulanţă, care îşi creşte semnificativ timpul de intervenţie, în cazul în care drumurile se troienesc. Ce să mai vorbim despre firmele de curierat, de maşinile cu pâine, de cele cu butelii şi câte şi mai câte!
Parazăpezi de milioane de euro
Soluţii pentru evitarea troienirii drumurilor judeţene există, chiar dacă nu sunt tocmai la îndemână. S-ar putea monta, spre exemplu, parazăpezi pe marginea drumurilor. La un click distanţă, noi am găsit parazăpezi de doi metri lungime şi doi înălţime, la 10 euro bucata. Cum avem, în Galaţi, aproape 800 de kilometri de drum judeţean, costurile apărării drumurilor împotriva zăpezii, prin această metodă, s-ar ridica la circa 4.000.000 de euro pentru un singur sens de mers, deci la 8.000.000 de euro, per total. Dacă scădem porţiunile de drum care tranzitează localităţi şi pe cele unde există corpuri de pădure la şosea, dacă punem la socoteală şi faptul că la o achiziţie de asemenea proporţii preţul parazăpezilor ar trebui să fie considerabil mai mic, am ajunge, probabil, la concluzia că numărul milioanelor de euro de investit scade serios. Din păcate, investiţia tot n-ar fi suficient de accesibilă pentru ca ea să poată fi suportată din bugetul Consiliului Judeţului (CJ).
Mirajul perdelei forestiere
A doua soluţie durabilă este înfiinţarea de perdele forestiere în extravilan. Există legi care reglementează aceste activităţi. Mai exact, avem Legea 289/2002 modificată în 2011 şi HG 994/2004. Aceste acte normative creează cadrul în care se pot executa perdelele, le clasifică, dar nu prevede şi vreo obligativitate a înfiinţării lor. Pe baza Legii 255/2010, se pot face exproprierile. Procesul înfiinţării unei perdele forestiere e destul de nevoios. Primăria ar trebui să informeze CJ cu privire la zonele unde apar probleme cu troienirea şi unde consideră că se pot planta perdelele. CJ ar urma să comande un studiu Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice. Prin acest document, realizat pe baza unei documentaţii tehnico-economice riguroase, cu studii de sol şi expertize silvice, s-ar stabili şi ce specii de arbori se pot planta în zonele respective. Apoi s-ar trece la exproprieri. Presupunând că dezbaterea succesorală pe terenul vizat e finalizată, proprietarul poate sau nu să fie de acord. Dacă terenul vizat are mai mulţi proprietari, cum se întâmplă în mai toate cazurile, problema se complică.
