Primarii se luptã cu morile de vânt
BLOCAJ Energia eolianã reprezenta o adevãratã sansã la dezvoltare pentru judetul Vaslui, o zonã lipsitã de orice altã resursã decât pãmântul fertil, acesta fiind exploatat încã necorespunzãtor. Vasluiul este a doua zonã din tarã dupã puterea vânturilor producãtoare de energie electricã prin intermediul turbinelor eoliene. Anul trecut, Guvernul a înjumãtãtit însã beneficiile rezultate de pe urma certificatelor verzi pe care firmele care investeau în judet le primeau. În aceste conditii, mari firme care investeau în Vaslui si-au sistat, pur si simplu, lucrãrile la parcurile eoliene. Primarii vasluieni asteptau milioane de euro la bugetele locale cu care sã investeascã în infrastructurã. Totul este de domeniul trecutului.
În afarã de sãrãcia crâncenã în care se zbate populatia, judetul Vaslui este cunoscut pentru lipsa de resurse. Nu odatã chiar sefii judetului s-au plâns cã pentru orice investitie în judet trebuie sã se importe, cu costuri de transport suplimentare, de la piatrã pentru drumuri pânã la orice sursã de energie. În afarã de o agriculturã cu pãmânturi foarte fertile, neexploatate însã corespunzãtor, judetul Vaslui nu are cu ce se mândri. Asta pânã de curând, când, de nicãieri, din aer sau… din vânt, Vasluiul a devenit important pentru un anumit tip de afaceri, pe care orice analist economic s-a grãbit sã le numeascã “de viitor” sau “de mare perspectivã”: energia neconventionalã.
Cu a sa Luncã a Prutului mai ales, judetul Vaslui a fost mentionat pe locul doi în rândul zonelor favorizate de puterea vânturilor generatoare de energie electricã prin intermediul turbinelor eoliene. Oameni de afaceri din întreaga Europã orientati cãtre producerea de energie electricã si-au aruncat ochii asupra judetului nostru, care, în ordinea prioritãtilor lor de investitii, ocupa locul 2, dupã Constanta. Asta pentru cã, dupã acest judet de la marginea Mãrii Negre, Vasluiul are cele mai puternice vânturi din tarã. În judetul nostru existã în prezent nu mai putin de 31 de astfel de investitii, dar pânã de curând, planurile erau mult mai mari. Numai în comuna Drânceni cele câteva firme românesti si strâine care au concesionat terenuri acolo aveau de gând sã “planteze” în urmãtoarea perioadã încã 100 de turbine pe lângã cele existente în cadrul unor mari investitii care vizau deschiderea mai multor parcuri pentru producerea energiei eoliene. Totul s-a terminat însã începând cu acest an, sau, în limbajul, primarilor cu care am vorbit, “s-a dus dracului’“. Comunitãtile si administratiile locale sãrace, precum cele din Fãlciu sau Drânceni, erau cele mai mari beneficiare ale acestor investitii. Primarul din Fãlciu se astepta ca anul acesta sã primeascã nu mai putin de un milion de euro de la societãtile care urmau sã deschidã parcuri eoliene pe teritoriul comunei. Primarul din Drânceni visa la un miliard de lei vechi.
“În infinita sa întelepciune” însã Guvernul României a schimbat definitiv destinul acestor comunitãti care visau la dezvoltare. Prin Ordonanta de urgentã 57/2013, privind modificarea si completarea Legii nr. 220/2008, în perioada 1 iulie 2013 – 31 martie 2017 s-a amânat temporar acordarea unui numãr de certificate verzi pentru fiecare MWh produs si livrat de producãtorii de energie electricã din surse regenerabile. Astfel, companiile primesc un certificat verde pentru centralele hidroelectrice noi, cu puteri instalate de cel mult 10 MW, douã certificate pentru centralele electrice solare și un certificat verde pentru centralele electrice eoliene. Numãrul certificatelor verzi a fost, asadar, înjumãtãtit. Certificatul verde este un titlu ce atestã producerea din surse regenerabile a unei cantitãti de energie electricã. Este tranzactionat între producãtorii si furnizorii de energie electricã si este facturat consumatorilor de energie electricã. Prin intermediul certificatelor verzi si prin asigurarea cadrului legal de comercializare a acestora, sunt sprijiniti investitorii în energie verde (regenerabilã). Companiile care furnizeazã energie electricã sunt obligate sã achizitioneze certificate verzi deoarece trebuie sã aibã o anumitã cotã de energie regenerabilã din energia livratã consumatorilor.
Primarul din Fãlciu, din urma investitorilor: “Vai de mine si de mine!”
Prima companie care a anuntat cã renuntã la afacerile sale în România a fost gigantul italian Sorgenia, care a pãrãsit pe bandã rulantã toate proiectele sale eoliene din România. În comuna vasluianã Fãlciu avea 4 astfel de mari investitii: un parc de 45 de eoliene, altul de 44 de turbine, un altul de 9 si un altul de 2. Toate au fost lãsate în paraginã. “Nu mai renteazã pentru ei”, spune Neculai Moraru, primarul comunei Fãlciu. Pentru parcului eolian Fãlciu 1 din Vaslui italienii au semnat anul trecut cu Gamesa Eolica un contract de furnizare, inginerie, transport, montaj si punere în functiune pentru 44 de aerogeneratoare electrice, model G97 T90. Valoarea contractului a fost de nu mai putin de 83,16 milioane de euro (exclus TVA). În plus, italienii au mai semnat un contract în valoare de peste 14,3 milioane de euro pentru realizarea lucrãrilor electrice si civile corelate acestui parc. Contractul a fost semnat cu Alpine Energie Osterreich GMBH. Sorgenia a renuntat la acest mare proiect.
“Suma stimulentelor oferite în România pentru centralele electrice eoliene a fost redusã treptat de cãtre legiuitor, determinând considerarea investitiei în acest sector ca fiind mai putin atractivã”, au spus italienii în documentele înaintate autoritãtilor române prin care anuntau cã renuntã la proiect.
“Au reziliat si cu noi contractul. Plãteau o chirie bunã. S-au retras. Aveau autorizatii de constructie, aveau toate avizele si documentele. Noi ne-am fãcut niste calcule. Aveam 2 parcuri de câte 40 de turbine si alte 2 de câte 20 de eoliene”, spune acum primarul din Fãlciu, care contabilieazã pierderile.
“Vai de mine si de mine! Dar câte puteam sã facem! Aveam statia de epurare si sistemul de canalizare, asfaltare si poduri. Dar câte nu puteam sã fac!?!”, spune Neculai Moraru. Primarul îsi vede spulberate toate planurile: “Mai aveam o firmã pe zona Bozia, dar si asta s-a retras complet. Nu renteazã. Aveam printre cele mai mari parcuri. Nici nu mai era loc pentru altele. Oamenii au stat vreo doi ani cu anemometrele si le-au aranjat. Au fãcut studii de vânt peste studii de vânt. Se duceau la bancã cu studiile astea ca sã obtinã împrumuturi si le depuneau drept un fel de garantie, ca sã arate cã au o investitie solidã, care le va aduce profit si deci sunt solvabili. Acum nu mai stiu”.
“Nu le mai convine investitia”
Comuna Drânceni urma sã se umple de eoliene, firmele cu aceastã activitate s-au îngrãmãdit sã investeascã în parcuri eoliene. Nu mai putin de patru firme românesti si strãine au început sã investeascã aici, parcuri cu 2 pânã la 5 turbine care urmau sã fie finalizate pânã la sfârsitul lunii august, lucrãrile fiind începute din 2011. Primarul din Drânceni, Gelu Pecheanu, are însã alte probleme decât cã nu mai stie ce sã facã cu banii.
“Nu ne-au plãtit redeventa. Trebuie sã-i actionãm în instantã, am discutat deja cu avocatii. Toate lucrãrile s-au sistat, au probleme cu banii. Nu le mai dau certificate verzi. Nu le-a convenit investitia. Dar pe mine nu mã intereseazã, existã un contract”, spune primarul care vrea sã mai strângã ce se mai poate de pe urma eolienelor. În conditii normale, el ar fi strâns un miliard de lei vechi la bugetul local. Dar, mai mult decât atât, asteptãrile îi erau mult mai mari.
“Aveau în plan un parc de 100 de eoliene. Au concesionat, au intabulat, au fãcut cãrti funciare. Acum nu mai conteazã. Este pãcat. E energia viitorului”, a spus Gelu Pecheanu.
“Rãspunsul e vânare de vânt”
Piata energiei eoliene este în continuã dezvoltare în Europa, având o crestere susținutã si mai rapidã decât în orice alt domeniu energetic. Pânã anul trecut, toti marii investitori în energia regenerabilã vedeau în România o zonã importantã pentru investitii, atât datoritã potentialului natural, dar si certificatelor verzi de care companiile beneficiau în urma investitiilor. Anul 2013 a fost însã anul Ordonantei de Urgentã nr. 57/2013 care a amânat temporar acordarea a jumãtate din certificatele verzi pe care le primeau firmele care investeau în energia eolianã. Odatã cu modificãrile aduse beneficiilor investitorilor, multe dintre proiectele de amploare s-au blocat, iar cei care vedeau în România o zonã cu potential ridicat s-au îndreptat cãtre alte state unde sustinerea din partea statului este una mai mare. Energia eolianã contribuie acum cu aproape 4% la cererea globalã de energie electricã, iar 103 de tãri folosesc energia eolianã pe baze comerciale. China, tara cu cea mai rapidã dezvoltare economicã, este si cea care conduce topul producãtorilor, cu o capacitate totalã de 91.324 MW. Energia eoliană a ajuns la cote ridicate în ceea ce priveste alimentarea cu energie electricã în Danemarca (34%) si Spania (21%), urmate de Portugalia (20%), Irlanda (cu peste 16%) si Germania (9%). Guvernul României a înteles însã sã punã piedici dezvoltãrii acestor proiecte de viitor. De ce? “Rãspunsul, prieteni, e vânare de vânt, rãspunsul e vânare de vânt”.
