Strategia lui Vladimir Putin de a crea „Noua Rusie” din cele opt regiuni vorbitoare de rusă din Ucraina a eșuat. Președintele rus a susținut pe ascuns și deschis separatismul violent în Donețk și Lugansk (cunoscute împreună ca „Donbas”), unde peste 10.000 de combatanți și civili au murit, cu scopul de a controla cele opt regiuni ucrainene. În același timp, Putin la moment controlează doar o treime din regiunea Donbas care niciodată nu a fost parte istorică a „Noii Rusiei” țariste.
Putin a avut de înfruntat – și continuă să înfrunte – cinci obstacole în atingerea scopurilor sale inițiale.
Primul obstacol a fost, surprinzător pentru el, lupta sigură și de succes a forțelor armate ucrainene și Garda Națională alcătuită de voluntari, care cu siguranță avea să învingă separatiștii, dar care au fost în final salvați de invazia armatei ruse în august.
Al doilea obstacol l-au constituit sancțiunile internaționale la un moment când prețurile pentru petrol au ajuns la un nivel foarte scăzut, ceea ce va continua să aducă prejudicii tot mai mari economiei și finanțelor ruse pentru următorii doi ani. Sancțiunile continue vor accelera declinul Rusiei.
Al treilea obstacol este opinia publică privind Rusia, care chiar dacă doar suportă acordarea suportului separatiștilor și nu susține o invazie deschisă în Ucraina. O dovadă a acestui fapt este parada fastuoasă cu participarea a 50.000 de oameni luna trecută la Moscova.
Al patrulea obstacol este starea deplorabilă a forțelor armate ruse, care reflectă starea forțelor armate ucrainene. Deși Rusia, spre deosebire de Ucraina, a investit în modernizarea militară, ceea ce a rezultat doar în crearea forțelor de elită a „omuleților verzi” și a unităților aeropurtate care probabil nu reprezintă mai mult de 10 procente din numărul total al forțelor armate. Acest factor, plus inevitabila rezistență puternică ucraineană, a exclus posibilitatea unei invazii totale a Ucrainei, care este mare din punct de vedere geografic și ar fi imposibil de controlat pe termen lung.
Obstacolul final demonstrează până la ce etapă opinia globală generată de media de stat controlată de Putin niciodată nu corespunde realității. Putin întotdeauna a amestecat „vorbitorii de rusă” cu „rușii” în Ucraina, considerând că ei sunt unul și același lucru. De aceea el întotdeauna a fost incapabil să înțeleagă faptul că o proporție mare a forțelor armate ucrainene și a Gardei Naționale sunt vorbitori de rusă. Vorbitorii de rusă la fel domină societatea mare civilă în orașele vecine Harkov și Dnepropetrovsk, care au colectat și distribuit donații pentru forțele de securitate ucrainene.
Cele opt regiuni ucrainene vorbitoare de rusă sunt divizate în trei grupe.
Majoritatea prorușilor și nostalgicilor sovietici în identitatea lor sunt, nesurprinzător, situați în Crimeea și Donbas, prima anexată de Rusia și a doua regiune este un teatru a unui conflict sângeros. Aceste două regiuni de asemenea au fost teritoriile de bază ale Partidului Regiunilor, a comuniștilor și a rușilor naționaliști.
Harkov și Odesa, pe care le-am vizitat luna trecută, sunt regiunile care stau la răscruce și care puteau alege oricare opțiune primăvara. Ambele regiuni au grupe ruse naționaliste – „Oplot” în Harkov și „Rodina” în Odesa, ale căror extremiști încercau să instige la un război civil. Eșuând să facă aceasta, membrii lor au aderat la separatiști. Cel mai tragic rezultat a fost pe 2 mai, atunci când 40 de naționaliști ruși au murit în clădirea Sindicatelor din Odesa când clădirea a fost incendiată ca urmare a împușcării a 10 patrioți ucrainene de către activiștii „Rodina”.
Harkov și Odesa sunt orașe mari cu mulți studenți, o mare parte dintre ei studenți străini, mai ales în Odesa. Majoritatea studenților sunt reprezentanți ai clasei de mijloc, mulți din ei reprezentând sectorul de afaceri mic și mijlociu, excluzând clanurile lacome alcătuite din oligarhi dominanți din Donbass. Patrioții ucraineni, inclusiv fanii ultra ai clubului de fotbal „Metalist” Harkov, care au compus cântecul foarte popular „Putin H…lo”, erau cu mult mai numeroși decât naționaliștii ruși pe străzile orașelor primăvara.
Cele mai puțin proruse și prosovietice sunt orașele Dnepropetrovsk, condus de guvernatorul de etnie evreiască, Ihor Kolomoiski, care este sponsorul postului de televiziune de limbă engleză „Ukraine Today” și Zaporojie. Acest ultim oraș a fost originea elitelor sovietice ucrainene și ele au legături istorice cu cazacii din Zaporojie, care spre deosibire de cazacii ruși, care susțin imperiul rus, sunt înclinați spre căutarea libertății și spre discursuri anti-imperiale. Herson, care se află la hotar cu Crimeea ocupată, și Mykolaiv, cu excepția portului, sunt de asemenea în opoziția prorușilor.
Putin nu doar că a eșuat să-și atingă obiectivele sale strategice în Ucraina, dar strategia sa a avut efecte total opuse prin trei metode.
O majoritate impunătoare a ucrainenilor vorbitori de rusă care erau neutri, au devenit patrioți ucraineni; în timp de conflict persoanele trebuie să aleagă partea cu care se identifică. Această lecție importantă a fost ignorată de oligarhul din Donețk, Rinat Ahmetov, care a continuat să șovăie și acum este privit cu suspiciune de patrioții ucraineni și separatiștii din Donbas.
Liderul străin cu cea mai negativă imagine în Ucraina la moment este Putin; 75 procente dintre ucraineni au o opinie negativă privind acest individ. Îndoctrinarea sovietică a ucrainenilor și rușilor de identificare a lor în calitate de „frați” a fost distrusă irecuperabil.
Suportul pentru alierea la NATO a crescut la 50 procente; cel mai înalt indicator începând cu 1990, când cel mai înalt procent a fost 30 de procente. Împreună cu această tendință trebuie de analizat și faptul că un procent similar de ucraineni susțin reîntoarcerea Ucrainei în șirul de state posesoare de arme nucleare. Deși aceasta, împreună cu calitatea de membru NATO, este un rezultat al lipsei de securitate, aceasta de asemenea reflectă anxietatea cauzată de trădarea de către SUA, Regatului Unit și Rusia, care au promis să susțină securitatea Ucrainei prin Memorandumul de la Budapesta din 1994.
Alegerile anticipate în Ucraina din 26 octombrie vor pune punct final pe înfrângerea lui Putin.
Partidul Regiunilor, cu un suport mizerabil, nu are nici o șansă, în timp ce comuniștii nu vor trece pentru prima dată în istorie în Parlament. Faptul că noul Parlament va fi în mare majoritate proeuropean va constitui efectul strategiei eșuate al lui Putin, care a răpit cele două regiuni proruse, a eșuat în a crea „Noua Rusie” și a solidificat patriotismul ucrainean în Ucraina vorbitoare de rusă.
Taras Kuzio este un cercetător asistent, în cadrul Centrului de Studii Politice și Regionale, Institutul Canadian de Studii Ucrainene, Universitatea din Alberta.
Sursa: Taras Kuzio, Universitatea din Alberta, Financial Times
