PELERINAJ Ca în fiecare an, pe data de 14 octombrie mii de pelerini se adunã în Iasi, la Mitropolia Moldovei si a Bucovinei, pentru a preacinsti sãrbãtoarea Sfintei Cuvioase Parascheva. Bãtrâni, tineri, adulti si chiar copii, stau la coada, care se întinde pe câtiva km, pentru a se ruga la raclã. Pe multi îi leagã credinta si povestile de viatã, adesea triste, cãci asa cum se zice, în Dumnezeu îti gãsesti alinare când ti-e greu. Sunt si unii pe care nu-i leagã chiar greutãtile vietii, pentru cã ei au de toate, poate chiar mai mult decât ar trebui. Pe acestia îi leagã campania electoralã, promovarea candidatilor la alegerile prezidentiale: Victor Ponta împreunã cu sotia lui, Daciana Sârbu, Valeriu Zgonea, Gheorghe Nichita si Dan Diaconescu. Toti au simpatizanti si „antipatizanti”. Si, evident, toti dau curs polemicilor politice în rândul cetãtenilor.
Marti, 14 octombrie 2014. În Iasi, capitala Moldovei, s-a sãrbãtorit, asa cum s-a întâmplat în fiecare an, de mai bine de 350 de ani, ziua Sfintei Cuvioase Parascheva. Sãrbãtoarea, care în acest an a fost dedicatã si Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu, a început la ora 07:00, odatã cu Miezonoptica din Catedrala Metropolitanã, una din Slujbele Zilnice al Bisericii Ortodoxe. A urmat, apoi, de la 09:00 la 13:00, Sfânta si dumnezeiasca Liturghie, care a avut loc pe podiumul amplasat pe Bulevardul Stefan cel Mare si Sfânt. Asa cum era de asteptat, lume multã, forfotã, agitatie, religiozitate si, evident, putinã campanie electoralã. Doar „putinã”. Ca în orice an si ca la orice eveniment la care participã multi oameni, n-au lipsit cazurile în care oamenilor li s-a fãcut rãu, dar echipajele medicale au intervenit si i-au restabilizat.
„Uite un portofel! Oare cine l-a aruncat?/Ei, cum cine? Ãla care l-a furat”
Este genul de eveniment care adunã lume pestritã: bogati si sãraci, sãnãtosi si bolnavi, români si strãini, piosi si mai putin piosi, cinstiti si mai putin cinstiti. Toti în acelasi loc. Bãtrânii gârboviti de trecerea anilor si schimonisiti de griji, stau si se roagã pios pentru familie. „Un pic, un pic, sã vãd si eu preotii, cã dacã nu, degeaba am venit”. Dupã ce i-a vãzut „ce frumosi sunt preotii”. Tinerele, subtirele sau mai pufoase, au venit si ele, tot sã se roage. Tot cu „piozitate”, cum altfel? „Ti-am zâs sã nu intrãm cu cãrutul pe aici si sã-l iau în brate? (n.r. avea un copil mic, de pânã un anisor) Ti-am zâs? Cum naiba o sã ne facem acuma loc?”. Tinerii, prezenti si ei: „Ia vezi, stai în banca ta cã poate-ti trag si vreo douã”. Fiecare a venit pentru ceva, unii pentru a se ruga sau pentru a primii o bucatã de pâine, altii pentru a „usura” portofelele oamenilor”: „Uite un portofel! Oare cine l-a aruncat?/Ei, cum cine? Ãla care l-a furat”. Din categoria celor veniti pentru a se ruga si a cere ajutor divinitãtii, dar si trecãtorilor, vã prezint cazul unei bãtrâne, însotitã de fiul ei
Caz social
Bãtrâna stie cã nu sunt sanse ca fiul ei sã se însãnãtoseascã, însã se roagã la Dumnezeu sã o mai tinã în viatã, pentru a avea grijã de copii ei cu dizabilitãti). Zice cã e din Târgu Mures si cã de trei zile, de când e în Iasi, a dormit în parc, pe bãnci, cãci n-avea altundeva. S-a rugat la moaste sã o mai tinã în viatã ca sã mai poatã avea grijã de copiii ei, toti cu dizabilitãti motorii si psihice. Cel cu care a venit are 42 de ani, însã mai are doi gemeni acasã, la fel de bolnavi. „Nu stiu, maicã, asa s-au nãscut. Dacã o vrut Dumnezeu…”. Fãrã carte, fãrã bani, fãrã „relatii de putere”, ce poate face? Ridicã din umeri, un „nu stiu ce-i cu mine” si te lasã fãrã cuvinte.
Imaginea pelerinilor e, paradoxal, colaratã, dar tristã. Oamenii stãteau pe unde apucau, pe pãturile aduse de acasã, pe cartoanele gãsite de pe nu stiu unde, în parc, pe bãnci sau în picioare, plimbându-se. În jurul orei 12:00, cine a vrut, s-a putut hrãni la Cantina Socialã, acolo unde au primit câteva sarmale, o chiflã, un mãr si un pahar de vin sau apã. Nu doar acolo se putea mânca, mai erau si alte locuri si alti oameni care ofereau de mâncare ca pomanã: sarmale, plãcinte, pâine, ceaiuri. Ca sã facã o faptã bunã sau ca sã-si facã putinã publicitate, Pizzeria Mama Mia oferea gogosi. Douã „cerculete”. Lângã tinerele care le împãrteau, alti tineri împãrteau Ghidul pentru pelerini, un ziar scos de Mitropolia Moldovei si Bucovinei în aceastã perioadã. Ghidul cuprindea programul complet al sãrbãtorilor dedicate hramului Sf. Cuvioase Parascheva, recomandãri pentru a putea face fatã statului în picioare mult, dar si articole despre viata Sf. Parascheva sau a Sf. Martiri Brâncoveni.
Victor Ponta vs. Dan Diaconescu
USL sau PP-DD?! Nu e nici momentul, nici cadrul necesar unui rãspuns. Ideea e urmãtoare: Amândoi candideazã la alegerile prezidentiale de luna viitoare si amândoi si-au fãcut aparitia în atmosfera religioasã ce tocmai am descris-o. Amândoi au fost primiti de simpatizanti sau „antipatizanti” si tot amândoi au stârnit polemici politice între oamenii aflati, da, la un eveniment religios.
„Nichita trãdãtor, Ponta guvernator!”
Pe Victor Ponta l-au asteptat toate televiziunile, iar pelerinii s-au înghesuit sã dea mâna cu el si sã îl roage sã-i ajute. Prezenti au fost si pãrintii fetitei decedate din culpa medicilor, în Materninatea „Elena Cuza” din Iasi, însã nu au apucat sã vorbeascã cu el. O bãtrânã, mai norocoasã, a apucat sã vorbeascã si chiar i-a înmânat câteva documente, premierul promitându-i cã le va studia si va încerca sã o ajute. A fost primit si cu urãri de bine, si cu huiduieli: „Nichita trãdãtor, Ponta guvernator!”, a strigat un bãrbat, care, de altfel, a fost si bãgat în dubã si dus la politie. Oamenii legii erau deja de câteva minute cu ochii pe el când a început sã rosteascã acele cuvinte, cicã stiau cã e „protestatar de meserie”. Cicã… „Victor Ponta, presedinte!”, strigã un alt bãrbat, evident, neluat pe sus si nebãgat în dubã. „Ce zici, mã tu acolo? Ponta-i corupt pe banii românilor, dar acum nu mai suntem pe vremea fanariotilor. Suntem în România Europeanã, nu?”, întreabã „aproape” retoric un bãrbat. Îi rãspunde un altul: „Românie Europeanã, dar dacã mai vorbesti mult, te iau pe sus ãstia de aici”.
„Domnu’ Diaconescu, facem un Selfie?”
La câteva minute dupã învãlmãseala cu Ponta, îsi face aparitia si Dan Diaconescu. Agitatie nu prea mare si o atmosferã ceva mai destinsã. Dã mâna cu trecãtorii si stã putin mai mult de vorbã cu acestia. „Sãru’mâna doamnã, sãru’mâna”. Un tânãr îl întreabã: „Domnu’ Diaconescu, facem un selfie?”, iar Diaconescu rãspunde: „Selfie? Bineînteles, oricând!”. Si continuã: „Dacã nu v-a iesit revolutia din ’89, sigur va iesi acum”. Un bãtrân îi si rãspunde, chiar de nu era o întrebare: „Nu iese domnu’ Diaconescu, sunteti prea mici, trebuie unii mai mari”. Întrebat ce pãrere are despre ultima „bombã” aruncatã deTraian Bãsescu în politicã, aceea cã Victor Ponta ar fi fost ofiter acoperit, a comentat: „cât îmi e el de dusman, cât m-ar trimite el la puscãrie, trebuie sã-i multumesc domnului Bãsescu, de data asta, dar acum trebuie sã vedem cum facem cu domnul Iohannis”.
Un tânãr trecãtor prin zonã si prin viatã, de altfel, întreabã retoric: „L-ati vãzut pe domnul Ponta sã facã asa ceva?”. „Da’ de ce sã facã asa ceva, vreti sã ia râie?”, rãspunde Liliana Mincã, cea care l-a însotit pe Dan Diaconescu în acest pelerinaj.
„Tre’ sã zici ceva, cã dacã stai degeaba… nu dã nimeni”
Fãcând putin înconjurul Mitropoliei, puteai observa cã pelerinajul la Sf. Parascheva a fost o bunã ocazie de a cere niste donatii. Preot: „Asa, asa! Aici e mai la vedere. Da’ tre’ sã zici ceva, cã dacã stai degeaba… nu dã nimeni”. Mãicuta: „Haideti, domnisoarã, un bãnut pentru bisericã”. Ridic din umeri, la fel ca bãtrâna de mai sus, „n-am nici pentru mine”. Putin mai departe, pe o cutie din aluminiu scrie: „Pomelnice pentru Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva 2014”. Adicãtelea, zici cã pui pomelnicul într-o cutie postalã. Fãrã o lumânare, doar cu banii si lista viilor pentru care vrei sã se roage preotul. Amin!
Simona Danda
