TEATRU Pe 5 octombrie, de la ora 18,00, Teatrul “V.I. Popa” joacã, în cadrul Festivalului Umorului “Constantin Tãnase” (la Vaslui) spectacolul “Doctor fãrã voie”, de Molière, în regia lui Dorin Mihãilescu, scenografia fiind semnatã de Sandu Maftei. Din distributie fac parte actorii: Sorin Ghiorghe, Cãtãlina Rusu, Ramona Pãrpãlitã, Irina Grãjdeanu, Lucian Arhire, Cristian Todicã, Marcel Anghel, Alexandru Savu si Simon Salcã jr.
Pentru cititorii ziarului “Vremea Nouã”, regizorul Dorin Mihãilescu a fãcut o scurtã prezentare a piesei ce o vor juca în cadrul Festivalului Umorului “Constantin Tãnase” care are loc la Vaslui, precum si o scurtã dizertatie.
Molière – Nefirescul cotidian
(“Doctor fãrã voie”, de J.B.P Molière)
Molière construieste o farsã (ca gen literar), de fapt ne propune o succesiune de „farse”, de înscenãri pe care o tânãrã si o femeie maturã le initiazã separat, dar ale cãror interese si actiuni converg, se intersecteazã amplificându-si reciproc forta si efectul. Finalitatea vizatã de ele nu este decât buna întelegere, iubirea, convietuirea pasnicã – firescul relatiei într-o familie, între bãrbat si femeie, între pãrinti si copii, între membrii oricãrei societãti. Am purces la o abordare usor carnavalescã, usor caricaturalã (mai ales în atitudinea psiho-fizicã), unde eroii lui Molière rãtãcesc prin imaginarul iluziilor asumate în cãutarea de sine ca si a propriului drum, modelându-si chipul si trupul, torsionându-si gândirea, torturându-si sufletul. Nu vi se pare cã relatiile interumane s-au denaturat atât de mult încât socializarea nu mai are nicio urmã de firesc, iar iubirea – regula de bazã a vietii adevãrate – nu mai este decât o parodie, un simulacru? Priviti teatrul, aceastã oglindã a vietii, aceastã “cronicã vie” a omenirii! Nu credeti cã personajele si situatiile imaginate de Jean-Baptiste Poquelin si transfigurate de noi sunt evident cotidiene? Nu credeti cã Molière “este printre noi”, este “contemporanul nostru”? Nu vã grãbiti sã rãspundeti, priviti mai întâi la cei de pe scenã, la realitatea imaginatã din faptul teatral, apoi la realitatea înconjurãtoare si… respirati adânc! Atât timp cât ne vom acorda un rãgaz de gândire, mai existã sperantã în viata adevãratã. Nu vã încruntati, râdeti! Râsul e cea mai puternicã armã împotriva prostiei si degradãrii umane si, cât timp vom avea puterea sã râdem, existã sperantã de salvare, de eliberare. Astfel, vom reusi sã ne oferim cel putin câteva monade de iubire sincerã. Detasati-vã de persona (cotidiana mascã, botezatã edulcorat si amãgitor conventie socialã) si etalati-vã Sinele – adevãratul chip, sentimentele firesti si profunde! Poate cã asa lumea va fi mai frumoasã, adevãratã, fireascã, naturalã si în acelasi timp sacrosantã.
(Dorin Mihãilescu, regizorul spectacolului)